Admiterea cu obiecții s-a desființat în 2017. Se mai folosește peste tot.

Comisia de recepție la terminarea lucrărilor are astăzi trei soluții: se suspendă, se admite, se respinge. „Admiterea cu obiecții" și „amânarea" au fost soluțiile regulamentului anterior. Au dispărut în 2017, și se aud încă la jumătate din branșă.

Ce s-a schimbat, și de ce nu s-a văzut

Regulamentul de recepție a construcțiilor a fost aprobat prin HG nr. 273/1994. Anexa lui — adică regulamentul propriu-zis, cu procedura, cu comisia, cu soluțiile — a fost înlocuită în întregime prin HG nr. 343/2017. Numărul hotărârii de bază a rămas însă HG 273/1994.

Aici stă tot necazul. Cine caută „HG 273/1994 regulament recepție" găsește zeci de copii, iar o copie de dinainte de 2017 arată la fel de legitimă ca una de azi: același număr, același an, același titlu. Nimic din denumire nu semnalizează că textul dinăuntru a fost schimbat între timp. Un act care își schimbă conținutul păstrându-și numele e o capcană pentru oricine verifică prin căutare, nu prin Monitorul Oficial.

Suspendarea nu e admiterea cu obiecții cu alt nume. Vechea admitere cu obiecții închidea recepția și lăsa o listă de lucruri de făcut după. Suspendarea nu închide recepția: comisia se întrerupe, se remediază, se reia. E o deosebire de fond, nu de vocabular.

De ce contează cuvântul din procesul-verbal

În vorbire, nimic. La o cafea pe șantier, „o admitem cu obiecții" se înțelege perfect și nu face niciun rău.

Într-un proces-verbal de recepție, e altceva: e o hotărâre care nu există în regulamentul după care lucrează comisia. Cine o citește mai târziu — un notar la vânzare, un expert într-un litigiu, o bancă la finanțare, un inspector la control — nu are cum să știe ce a vrut să spună comisia. Actul spune o soluție pe care actul normativ nu o prevede.

Cum se verifică, practic, într-un minut

1. Deschideți formularul de proces-verbal pe care îl folosiți și căutați în el cuvintele „cu obiecții" și „amână". Dacă apar, formularul e de dinainte de 2017.
2. Uitați-vă la ce act trimite subsolul formularului. Dacă scrie numai „HG 273/1994", fără mențiunea anexei înlocuite, e o trimitere care nu spune ce versiune s-a folosit.
3. Verificați și procedurile interne ale beneficiarului, dacă lucrați cu unul mare. Sunt locul în care textul vechi supraviețuiește cel mai mult: nimeni nu recitește o procedură care „a funcționat mereu".

Noi am găsit formula aceasta în propriul catalog de șabloane, scrisă cu toată încrederea în temeiul „HG 273/1994". Am corectat șabloanele, și am corectat-o cu grijă: schimbarea se aplică numai unde textul era încă cel vechi, ca să nu strivim un formular pe care un client l-a adaptat singur. O corectură care distruge munca altcuiva nu e o corectură.