Ce este o fază determinantă, și cine o stabilește?

Definiția e scurtă și stă într-un singur rând de act. Faza determinantă nu e o etapă „importantă" a lucrării, nu e o etapă aleasă de inspectorat și nu se recunoaște după mărimea ei. E un stadiu fizic după care lucrarea se blochează până când trei factori semnează.

Textul, ca să nu fie parafrază

Termenul e definit în anexa Ordinului M.D.R.A.P. nr. 1370 din 25 iulie 2014 — Procedura privind efectuarea controlului de stat în faze de execuție determinante pentru rezistența mecanică și stabilitatea construcțiilor, indicativ PCF 002, publicată în Monitorul Oficial nr. 576 din 1 august 2014:

„stadiul fizic la care o lucrare de construcții, odată ajunsă, nu mai poate continua fără acceptul scris al beneficiarului, proiectantului și executantului"

Ordinul M.D.R.A.P. nr. 1370/2014, Anexă (Procedura PCF 002), art. 8 alin. (1) lit. a)

Trei lucruri din rândul acesta se citesc des greșit:

• „stadiu fizic". Nu o dată din grafic și nu o etapă contractuală. Se atinge când se atinge, iar dacă lucrarea a ajuns acolo mai repede, faza a venit mai repede;
• „nu mai poate continua". Nu „e recomandat să se oprească". Continuarea fără acceptul scris nu e o abatere de formă, e execuție peste o oprire pusă de proiect;
• cine semnează acceptul. Beneficiarul, proiectantul și executantul. I.S.C. nu e în enumerarea aceasta — inspectoratul face controlul de stat, ceea ce e altceva decât acceptul de continuare al celor trei.

Cine o stabilește: trei pași, nu unul

Aici se pierde lumea. Fazele nu sunt cerute de inspectorat și nici negociate pe șantier. Procedura, la art. 9, le trece prin trei mâini, în ordine:

Obligația din pasul întâi e dublată de lege. Legea 10/1995 (republicată în Monitorul Oficial nr. 765/2016), la art. 23, îi cere proiectantului „stabilirea, prin proiect, a fazelor de execuție determinante pentru lucrările aferente cerințelor și participarea pe șantier la verificările de calitate legate de acestea". Deci proiectantul nu doar le scrie: e chemat să vină la ele.

Se pot schimba fazele după avizare?

Da, și e prevăzut anume. Art. 9 alin. (2) lit. c) dă inspectoratului județean, respectiv al municipiului București, dreptul de a modifica, reduce sau mări fazele determinante stabilite inițial, la cererea lor. Deci lista avizată nu e o piatră: pe o lucrare care se schimbă în execuție, fazele se pot muta pe drumul prevăzut, nu pe cel al unei înțelegeri verbale.

După ce criterii le alege proiectantul

Nu la ochi. Art. 16 numește criteriile, iar cunoașterea lor e utilă când citiți un program de control și vă întrebați dacă lipsește ceva:

• rezistența mecanică și stabilitatea;
• respectarea cerințelor reglementărilor tehnice;
• detaliile de execuție cu tehnicitate deosebită;
• pregătirea terenului;
• reluarea execuției după o întrerupere mai mare de 6 luni;
• alte aspecte speciale.

Al cincilea e cel care surprinde. O lucrare stată în loc peste șase luni și repornită intră pe criteriul acesta, indiferent de stadiul la care s-a oprit — iar pe șantierele cu finanțare întreruptă acest lucru se întâmplă mai des decât ar părea.

Pentru lucrările hidrotehnice și căile de comunicații, art. 17 pune un regim deosebit: fazele se stabilesc pe criteriul continuității și periodicității, nu pe stadii fizice izolate. Un program de control de la un drum nu se citește, deci, cu ochiul de la o clădire.

Pe ce lucrări există faze determinante

Întrebarea vine aproape mereu ca „de la ce valoare" sau „de la ce categorie de importanță". Niciuna din cele două nu e criteriul. Art. 4 spune că procedura se aplică „la realizarea lucrărilor de construcții ce intră sub incidența Legii nr. 10/1995 … pentru care este aplicabil sistemul calității în construcții, indiferent de forma de proprietate, destinație sau sursa de finanțare".

Și un lucru care nu se schimbă niciodată: art. 6 al procedurii spune că controalele în faze determinante nu înlocuiesc și nu exclud răspunderile factorilor implicați. O fază trecută e o etapă îndeplinită, nu o descărcare.