Programul de control al calității: cine îl face și cine îl avizează

Programul de control al calității lucrărilor nu e un act pe care îl întocmește cineva de pe șantier și nici o hârtie care se cere la dosar la sfârșit. E o parte din proiect, o face proiectantul, și lipsa ei e lipsa unei bucăți de proiect.

Ce e, în litere

Procedura PCF 002 — anexa Ordinului M.D.R.A.P. nr. 1370/2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 576 din 1 august 2014 — îl definește la art. 8 alin. (1) lit. h) ca fiind „o componentă a proiectului prin care sunt stabilite etapele de verificare pe domenii și categorii de lucrări".

Iar la art. 14 se spune ce face el, cu cine anume îl întocmește pus în propoziție:

„Prin programul de control întocmit de către proiectant se instituie controlul calității execuției lucrărilor de construcții de către factorii implicați, corespunzător cerințelor esențiale."

Ordinul M.D.R.A.P. nr. 1370/2014, Anexă (Procedura PCF 002), art. 14

Două consecințe practice ies din rândul acesta, și amândouă se încalcă des:

• nu poate fi întocmit de altcineva. Nici de diriginte, nici de executant, nici de responsabilul tehnic cu execuția. Un program „făcut pe șantier" fiindcă proiectul a venit fără el nu acoperă lipsa — o ascunde;
• el instituie controlul, nu doar îl programează. Verificările făcute de factorii implicați își iau temeiul de acolo. De aceea un proces-verbal de fază care nu se regăsește în program rămâne fără un rând care să-l ceară.

Cine îl avizează

Drumul are trei pași, în ordine, potrivit art. 9: proiectantul stabilește fazele determinante prin programul de control; investitorul împreună cu verificatorul de proiecte atestat acceptă; iar inspectoratul județean în construcții, respectiv al municipiului București, avizează — prin adresă scrisă.

Deci avizul e al structurii teritoriale, nu al I.S.C. central, și există sub formă de adresă. Dacă în dosar nu e adresa, programul nu e avizat, oricât de firesc a mers lucrarea până acolo.

Lista avizată nu e definitivă. Art. 9 alin. (2) lit. c) dă inspectoratului județean, respectiv I.C.M.B., dreptul de a modifica, reduce sau mări fazele determinante stabilite inițial, la cererea lor. Când execuția schimbă premisele, fazele se pot muta — dar pe drumul acesta, nu printr-o notă de șantier.

Ce trebuie să conțină, ca să vă uitați la ce contează

Procedura nu dă un formular, dar dă criteriile după care proiectantul alege fazele, la art. 16. Când primiți un program de control, le puteți lua ca listă de verificat:

1. rezistența mecanică și stabilitatea;
2. respectarea cerințelor reglementărilor tehnice;
3. detaliile de execuție cu tehnicitate deosebită;
4. pregătirea terenului;
5. reluarea execuției după o întrerupere mai mare de 6 luni;
6. alte aspecte speciale.

Al cincilea lipsește din aproape toate programele pe care le vedeți, fiindcă la proiectare nimeni nu prevede o oprire. Când lucrarea stă totuși peste șase luni, criteriul devine actual — iar programul trebuie să ajungă să-l cuprindă, pe calea de la art. 9 alin. (2) lit. c).

Pentru lucrările hidrotehnice și căile de comunicații, art. 17 schimbă logica: acolo fazele se stabilesc pe criteriul continuității și periodicității. Un program de drum sau de lucrare hidrotehnică arată altfel decât unul de clădire, și e normal să arate altfel.

Pe ce lucrări e obligatoriu

Nu de la o valoare și nu de la o categorie de importanță. Art. 4 spune că procedura se aplică „la realizarea lucrărilor de construcții ce intră sub incidența Legii nr. 10/1995 … pentru care este aplicabil sistemul calității în construcții, indiferent de forma de proprietate, destinație sau sursa de finanțare". Criteriul e încadrarea lucrării, nu bugetul ei — și de aceea întrebarea „de la câte mii de lei" nu are răspuns: nu există pragul.

Iar dacă programul e la dosar, avizat și respectat, tot rămâne ceva de spus: art. 6 al procedurii prevede că controalele în faze determinante nu înlocuiesc și nu exclud răspunderile factorilor implicați. Programul organizează controlul; nu îl transferă.